Hei, prietene!
O sa iti arat sfirsitul, adica despartirea de Hagi...
In decembrie, in 2001, tocmai pierduse barajul cu Slovenia. Era o seara amara, mai amara decit ne imaginam atunci (asa cum viata avea sa o demonstreze ulterior); in tribuna la Steaua, ne priveam cu ochi goi, asteptind sa apara. A facut-o intr-un tirziu, negociindu-si calmul, si a explicat acel mic dezastru sportiv cu o logica enervanta.
Nu mai tin minte daca l-a intrebat cineva, ceva. Stiu ca a trecut printre noi ca o fantoma si in dreptul meu i-am perceput aerul stingher, ca si cind geaca aia de antrenor ii era prea strimta. Sau mai degraba ideea ca pierduse nu ii venea turnata.
L-am urmarit cum se indrepta spre culoarul intunecat, l-am vazut incercind o usa, apoi alta. Iesirile pareau blocate. Instinctiv, m-am apropiat de el si i-am facut un semn scurt: "Gica, pe acolo..." A primit indemnul ca pe o comanda - fara sa ridice privirea, a deschis usa corecta si a trecut dincolo. In ultima clipa, inainte de a inchide, s-a uitat la mine si m-a intrebat: - Ce faci, nu vii?
Nu, Gica, nu vin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
in primul rand bine ai venit:)...apoi, frumoasa amintire. parerea mea despre hagi? el era cel care facea toti banii. acum e doar unul dintre cei multi.
ultima intalnire cu hagi a fost(oficial vorbind), cea de la gala hagi, cata dreptate aveau cei de la peluza care stigau"gica, gica, nu te vedem de sticla"( sticla lor era un balon urias de marketing Coca Cola), sticla de azi , de care nu il vedem pe antrenorul hagi, e stica in cae jucatorul hagi a fost "imbuteliat" pentru a fi vandut, cu speranta ca va urma exemplul vinului :)
Trimiteți un comentariu