ROM vs NED 1-0/ Victorie mare, cuvinte mici...

Este primul meci la care nu am avut bilet. Costa un milion. Mai mult, nebunul asta de Piti a pus meciul la Constanta. Si nu am nicio matusa acolo.

I-am dus pe olandezi la Constanta ca se le pirjolim gazonul. Asta e stilul nostru tactic, ce ma tot innebuniti cu asezare in 3 mijlocasi centrali sau cu translatia lui Chivu la mijloc?!! Prea multa vorbaraie teoretica pentru un joc atit de simplu - stam toti "pe fund" si cum luam "basica" o dam iute in fata - e un Banel acolo, constant in agitatia sa browniana. Nu il schimba nimic!

Oricum, ne-a iesit mai bine decit cu un simplu pirjolit de cimpie sau otravit de fintini. A dat si o furtuna care mai avea putin si arunca si pescarusi in poarta lui Stekelenburg! Vremea a semanat grozav cu ideea noastra despre victorii mari, glorioase, epice, si asa mai departe.

Si meciul a adus cu ceea ce stiam despre Piturca - a uitat cineva cum am batut Portugalia in 98, la Porto? Au stat in careul nostru tot meciul si abia la final a tisnit Piticul (Petre Florentin), a cazut si - din lovitura libera - Dorinel a asezat mingea linga bara...

De ani de zile de cind ma uit la Piturca, incerc sa imi amintesc altceva si nu pot! Si aseara a fost la fel - in prima repriza, ne-au zapacit olandezii cu jocul lor de posesie si cu jucatorul ala brunet, care vine de la Milan, unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care i-am vazut vreodata aici (Seedorf)...

Dar daca imbufnatului asta de antrenor nu ii place ceva, si pentru asta il admir un pic, e ca nu agreeaza deloc ideea de a pierde. Le invirte, le scotoceste pina face rost de un gol. Pentru el, povestea cu statisticile si prejudecatile de tribuna n-au nicio valoare. El stie una si buna - sa aduci mingea la poarta macar o data si sa o trimiti in "ate".

Si uite cum ne-a iesit! I-am pacalit si pe olandezi - ce crunta dezamagire trebuie sa resimta dupa ce in prima repriza, prin minutul 35, se apucasera sa paseze cu portarul si ne invitau la joc, parca intrebindu-ne: "Voi cum vreti sa va calificati, stind cu fundul in poarta?" Si noi, din jumatatea noastra "betonata", zimbeam rinjit, cu amintirea ofensivelor noastre inutile gen Copenhaga 2003. "Dar poftiti, va rugam!", spuneau Mutu si Chivu, sclavii unui plan diabolic.

Victoria e mare, din pacate cuvintele sunt mici. Pietele publice au ramas goale, chiar daca am invins Olanda. Nu stiu, o fi fost prea frig.

Sau am realizat ca victoria cu Olanda nu schimba datele problemei - tot Mitica o sa ne spuna ce mare campionat avem, tot Gigi o sa ne povesteasca cum a dresat el acest antrenor de Piturca si tot Lupescu, anexa Nasului, o sa ne explice cum a dat sponsorilor 4.500 de bilete (adica jumatate din stadion!).

Nasoala descoperire - credeam ca adevaratii sponsori stau la peluza...

Doua zile la Nurnberg

... insotind Rapidul. Ce echipa frumoasa a fost, ce serioasa a devenit! Cum a stat curajoasa in fata unui Nurnberg infometat, agresiv din vestiar pina in virful tribunei, sub privirile a 40.000 de suporteri care au numarat 19 la ani de la ultima prezenta a „Clubului” in Europa! E o istorie pe care acolo am aflat-o, ca fanii lui Nurnberg se considera singurul „club” din Germania, restul (intre care se numara si „fleacuri” precum Bayern) sunt asociatii sportive, alte chestii...

Nurnberg. Intelesul unor cuvinte pe care mi le-a spus cindva un prieten, si anume ca nemtii nu isi ascund trecutul, ci dimpotriva. Doua zile la Nurnberg inseamna sa fi vazut tribuna de la care isi lansa Hitler discursurile. In fata, cimp deschis, strajuit de piloni de beton, ce delimitau atunci (geometric) careurile de fani ai nazismului. Arena e si ea acolo, pret de o tigara. In zona, un muzeu al netrebniciilor inventate de fascism si nu am retinut daca titulatura spune muzeu „al nazismului” sau „al ororilor nazismului”. Dilema lingvistica, potrivita pentru un cartier in care piata unde s-au ars primele carti poarta un nume si o inscriptie. Sa nu uiti.

Nurnberg nu isi ascunde trecutul. Nici nu are motive. Nici nu e in firea lor. In a noastra, este. Genetic. Mi-a demonstrat-o seara petrecuta acolo, intr-un restaurant romanesc, ascultind comentariul ProTV de la meciul Stelei la Praga. Din primele minute, nu am inteles – nu a fost suficient ca ProTV-ul a participat la trocul mediatic prin care l-a ridicat pe Gigi Becali la rang de brand? Nu, a trebuit sa ascultam oroarea: „A avut dreptate cine l-a cerut pe Badoi in echipa...” Putea sa ii spuna pe nume. Oricum il cunosc toti.

La desavirsirea infringerii cu Praga, ne-am risipit toti si atunci ne-am vazut bine, asa cum suntem – romani ponositi, muncitori necalificati cine stie pe unde, inraiti cronic de viata. Adunati nu fusesem decit doua ore, cit durase speranta ca acolo, cu Slavia, o sa descoperim ceva mai frumos despre titlul pasaportului nostru.

A doua zi, Rapidul lui Bergodi a facut un egal fizic cu Nurnberg, acreditind ideea ca doar un strain (care nu stie limba, nici magariile noastre) stie sa spuna vestiarului ca jocul acesta, ca orice pe fata pamintului, inseamna sa alergi cit adversarul, sa gindesti cit el, si daca este sa ai vreo sclipire, atunci este foarte bine – esti chiar competitiv. Succesul lui Bergodi este o mica minune si sunt mindru ca am trait-o. Sper sa o regasesc repede.

Fireste, la intoarcere, nimeni nu vorbea decit despre demisia lui Hagi. Vorba fundasului Sapunaru, aruncata jurnalistilor din avion (inclusiv mie): „Ati scris ceva si despre Rapid? Nu s-a mai intimplat nimic la Steaua?!!”
Ei, cum nu?

Cine ii toarna lui Gigi Becali?

Steaua e mai nou femeia proasta care plinge numai cind vede drobul de sare. Nici nu incepuse sezonul si conducerii ii tremurau chilotii ca Hagi o va da in bara. Si au ajuns in Liga campionilor.

Iar l-a tavalit pe Gica: "Eu cred ca mergem in prapastie, el zice ca ne duce la biruinta. Daca il mai vad pe Zaharia titular, Gica pleaca! O sa primeasca o hirtie de la consiuliul de administratie si gata!"
Din pacate, Hagi nu poate sa faca pace cu omul care ii aducea iaurt in cantonament, cind era jucator, caruia mai tirziu, in 90 adica, i-a dat bani din salariul de la Real ca sa cumpere terenuri.

Nu poti sa ajungi la nicio invoiala cu acest ilustrator perfect al romanului tembel: nu are carte, dar vrea sa stea la masa cu filosofii; nu are bun simt, pentru ca nu-i trebuie, are bani!; crede intr-o biserica, dar construieste o suta.

Din pacate, marele necaz este altul: din ce indruga Gigi despre tactica si jucatori, e limpede ca e cineva care ii sufla la ureche. Un ins flamind il mineaza constant pe Hagi, turnind patronului in pahar: "Golanski nu avanseaza foarte mult in dreapta, e mai bun Badoi; Zaharia sa ne lase - si-a facut treaba cu Lubin, e rindul greilor acum, gen Iacob; iar Rada e acum, pe moment o solutie".
Acelasi turnator i-a spus patronului si ca "in acest moment, Steaua e mai puternica ca niciodata!" Ei, nici chiar asa!

Are si Ando o problema

Daca e sa fac inventarul prostiilor, as pierde tot bugetul de timp. Pe scurt, Ando il cearta pe Piti ca nu l-a jucat pe Trica decit 5 minute in doua meciuri. Cu trei zile mai devreme, il ridicase aceluiasi Piturca o statuie de ciocolata austro-elvetiana.
Concret, nu e usor sa ai un jucator plecat 10 zile de la echipa (fie si sub tricolor) si sa constati ca nu joaca decit 5 minute; iese din ritmul de competitie, ceea ce nu este de neglijat. In acelasi timp, nu am inteles de cind sta acest CFR Cluj (pleznind de sanatate financiara... sau nu?) intr-un fotbalist de 30 de ani, a carui trecere prin vestiarul nationalei i-a facut mai mult bine, decit rau?!!
Limbarita lui Ando s-a extins si asupra recomandarilor pentru nationala. Din pacate, la citi romani are in lot, Ando nu are prea multe optiuni.
Nici prea mult loc de intors - dupa ce demiterea sa a fost negociata in noaptea derby-ului cu Steaua (cind banii CFR-ului au inclinat terenul spre buturile bucurestenilor), Ando stie ca a doua pasuire nu va exista. Aceste iesiri, mici perdele de fum, delicioase in naivitatea lor, construiesc alibiuri pentru viitor.
Asta ar fi culmea - sa vezi ca nu bate CFR-ul la Constanta fiindca nu a jucat Trica la Koln. Chiar, o sa mai uit mai atent la meci. Fotbalul se schimba repede, e posibila si bazaconia asta.

Mutu se duce la Barcelona

In vacanta de iarna.
Este ultima nebunie! Nu se mai poate face niciun transfer, campionatele au inceput peste tot, s-a trezit Barcelona ca il vrea pe Mutu. De fapt s-au trezit zgubiliticii de pe site-ul suporterilor florentini ca e Mutu intr-o forma nemaipomenita si, inspirati de "scarita" obraznica de la Minsk, organizeaza tot felul de sondaje. Care la Bucuresti se transforma in stiri.
Adevarul: din pacate, lui Mutu i-a trecut de mult prin gara trenul unei mari echipe. Experienta Chelsea e trista fiindca ne arata un lucru simplu - romanii nu pot lucra in echipe mari. Fiindca acolo nu ajunge sa joci 30 de minute, iar pasele cu calciiul sunt interzise. Vezi cazul Germania (1-3 la Koln) care ne-a facut de ris definitiv.
Ce asteptam oare? Nu stiam ca nemtii sunt seriosi, iar romanii ne-seriosi?

Ultima intilnire cu Hagi

Hei, prietene!
O sa iti arat sfirsitul, adica despartirea de Hagi...
In decembrie, in 2001, tocmai pierduse barajul cu Slovenia. Era o seara amara, mai amara decit ne imaginam atunci (asa cum viata avea sa o demonstreze ulterior); in tribuna la Steaua, ne priveam cu ochi goi, asteptind sa apara. A facut-o intr-un tirziu, negociindu-si calmul, si a explicat acel mic dezastru sportiv cu o logica enervanta.
Nu mai tin minte daca l-a intrebat cineva, ceva. Stiu ca a trecut printre noi ca o fantoma si in dreptul meu i-am perceput aerul stingher, ca si cind geaca aia de antrenor ii era prea strimta. Sau mai degraba ideea ca pierduse nu ii venea turnata.
L-am urmarit cum se indrepta spre culoarul intunecat, l-am vazut incercind o usa, apoi alta. Iesirile pareau blocate. Instinctiv, m-am apropiat de el si i-am facut un semn scurt: "Gica, pe acolo..." A primit indemnul ca pe o comanda - fara sa ridice privirea, a deschis usa corecta si a trecut dincolo. In ultima clipa, inainte de a inchide, s-a uitat la mine si m-a intrebat: - Ce faci, nu vii?
Nu, Gica, nu vin.